Thalassa

O, mare fără de sfârșit,
Oglindă nemuririi,
Ce-atâtea suflete-ai răpit
Nimicniciei firii,

Când mă voi coborî și eu
În noaptea fără stele,
Să faci din valul tău ecou
Al rătăcirii mele.

Și-aș vrea să-mi pot tocmi mormânt
Acoperit subțire,
Ca să-l pătrundă când și când
O rază de-amintire.