Noaptea noastră e un delfin
împletit de valuri
fiori fierbinți
oglindirea dimineții
tu,
răsăritul meu
soare,
îți înmoi pletele,
focul,
în ape,
aurul ald,
în tușa rebelă a mării,
fiori de gheață împrăștie
o lună de lacrimi
pe cer
(am plîns)
ferită de timp,
noaptea noastră dansează
în ciuda întunericului,
în ciuda luminii…

cuvîntul tău va rămîne gravat
în roca inimii mele
pînă la limita durerii
va atinge primul pas spre Eden,
primul pas viu,
în sfîrșit
curge sînge!

Iar sîngle meu e-al tău cuvînt
ce-mi spune că delfinul
ar fi
balet pe arie marină

un dans
dansîndu-se pe sine
mai liber,
și mai liber,
ca fuga spre infinit,
poezie...