CRITICA DEMAGOGIEI PURE

din scris mi-am plămădit o carapace
din care scot un corn umbros de melc -
aș înflori, dar nu știu cum se face,
nu cântă nimeni suflet codobelc -

trăiesc într-o vitrină cu reclame
pentru paiațe, clovni și măscărici -
dar în grădina carapacei mele de arici
însămânțez poeme-n loc de poame -

iubesc și cred în Dumnezeu și iarbă,
în tainele mileniului târziu -
și caut - un orb în dimineața oarbă,
lumina-n care voi sfârși să fiu -

stau pe pervazul de rubin al fricii
și pipăind copacii de neant
simt rădăcinile luminii și aricii
iubindu-se pe locul meu vacant...