care-ți este taina, cerule?
nu știu, caută!
se ridicau ochii gângurind către stele

care-ți este taina, pământule?
nu știu, întreabă!
se împiedicau ochii de firele de iarbă și gâzele de pe ele.

care vă este taina, stelelor?
nu știm, caută!
lunetele buchiseau nevolnic abecedarul zărilor

care vă este taina, celulelor?
nu știm, întreabă!
microscoapele cântăreau stângaci rezoluția creaturilor

și-ascundeau în roiuri stufoase nuditatea
galaxiile siderate
în fața impudicității spectrometrelor

tăceau trupurile sfârtecate de quarci și gluoni
în fața interogatoriului orb
din acceleratoarele de particule

care este taina universului?
crede! spera neauzită dintre doi atomi
o aurie amprentă de înger