Acum cand plansetul noptii a tacut
la contactul cu sufletul diminetii,
am deschis portile ecourilor dintre mine
si fascinatia fiintei tale.
Zumzet de fiori,clipe de amor,
clocot de amintiri,toate imi
napadesc simturile ratacind catre tine.
Ascult departarea intre doua ecouri
si emotia contopirii cu tine
ma poticneste la marginea unui gand, martor tacut al iubirii noastre.
Du-ma,hai du-ma la capatul timpului
sa gust si eu din cupa plina de nectar
a ratacirii tale prin mine,
fiinta minunata ca un cantec de primavara!