Urcam un munte cvadrilat
Tocmai în vârf vroiam s-ajung
De-acolo sus m-aÈ™ fi uitat
Să văd departele mai lung

Simțeam că aș putea s-o fac
Aveam în sânge aripi noi
Dar îngeri mă trăgeau 'napoi
Pământului sărac

Un con de stele mai vedeam
Roind în spațiul plutitor
Și amețeam, și amețeam
De secole de dor

Cerșeam doar clipei cele reci
O lacrimă să pot stârni
De-acolo sus se va ivi
Pe veșnice poteci

În togă aveam adăpost
Negam și iarăși înviam
Vâsleam prin haos fără rost
Mă amăgeam, mă amăgeam

Aștrii se-ndepărtau de zor
Ornicele băteau pe loc
Ar fi fost loc, ar fi fost loc
Să-ncap și eu să mor

Nu era rug nu era vis
Mă rătăceam adeseori
Plimbam ideea-n paradis
Și pârghia la subțiori

Aștrii se priveau între ei
Cu-n singur ochi, un singur țel
Munte nu mai era defel
Doar bietul Galilei