Un ins, rămas, cu dinadinsul,
Din Schwitzera, cantonul Uri.
Dar geniul îi fuma ca ninsul
Jungfrau, sub gheaþa învestiturii.

Amar, ciudat, certat cu norma
Răzbind tîrziu, pîn' la Berlin
Vrăji în slujbe negre Forma,
În săli drapate-n doliu plin.

Un ins, la fel : încins în bură,
Dar deșertat de orice geniu,
Citesc la alba ta făptură
ÃŽn firea aceasta de mileniu

Și - strict - bătut în teoreme,
Acel inel perenial
Þi-l trec : gătită de cu vreme
Pentru Sabatul cel mai pal.


21 februarie 1954