Oceanul obsedat de-a lui apă,
alungat de norii ce gafează-n
forme bizare și enorme
învolburîndu-și apele
se-aruncă-n țărm.

Nu se aude nici o ruptură
în oceanul de lumină blândă
aici furtuna nu există
nici lacrimi sau ploaie care spală

Acel negru îndurerat de propria povară
își plânge lumii patima primară
agitatînd
marea cu-o lacrimă
liniștitind
vântul cu un zâmbet.