dă-mi un nume rămas adormit
într-o barcă plutind înspre ceruri în noapte
cum te caut, esență, de mult
dinainte s-o știu, te zbăteai printre șoapte
nu alerg după nici un parfum
până nu-ți simt mirosul real, ce m-ar scoate
căutării de tine
hoinar sunt prin mine
atâta dorință
de Eu în ființă

să te simt mai aproape, vei fi
un ecou de demult, de atât de departe
iminentul catharsis, tribut
pentru-atâtea cuvinte nescrise în carte
cu răspunsuri atât de firești
pentru-atâtea dorințe și vise deșarte
chiar de știu c-ai tăi îngeri
vor arde convingeri
să spulbere vânturi
cenușa de gânduri

să mă poarte caleașca spre-înalt
unde camera mea cea din nori mă mai plânge
îmi sunt pletele raze, precum
o corolă, se-nchid dacă ploaia mă frânge
te ador și în ultimul ceas
te-aș atinge adânc și chiar până la sânge
iar prin ochii tăi, clipa
nu-și zbate aripa
simțind că prin tine
m-apropii de mine