Miroase-a cer, miroase-a lună plină,
De prea mult ger stau stelele să cadă,
Aceasta-i poate ultima dovadă
C-o altă lume, totuși, va să vină.

Pe sub castani civilizații fade
Se pregătesc de drumuri neștiute,
Și nimeni nu-i durerea să le-asculte,
Să le provoace focul stins de spade.

Pe la apusul unor șchioape zile
O ușă de biserică rămasă
Li se deschide: Bun venit acasă!
În cartea sfântă tainele-s febrile.

Și Sfânta Maica li s-arată blândă
De prin icoane sfinții au plecat
Și nimeni nu se simte vinovat
Că un popor așteaptă să se vândă.

Miroase-a cer, miroase-a lună plină -
O altă lume, totuși, va să vină.