și-uite, vezi, în locul bătăii de inimă
eu am albire de timp într-o aromă dulceagă
prelinsă, nu, nu ca la Dali, știi bine, tu știi
nu o să mă trezesc cu cranii în mâini legate de cârjă.
îți spuneam că în loc de rotund e țuguiat și îmbrăcat
în fire maronii subțiri și netoarse,
acoperă pe-alocuri orele
secundele, anii, secolele
lăptoase.
nu, dragule, nu lapte de mamă,
doar nu m-ai văzut acum căutând universul în prunci
îți spun limpede, este ora ca o
licoare ușor fără sens, într-un miez cam confuz
dă gust doar prăjiturilor pe metru cub de iluzii
căci odată căzut în cap nu mai ști
nu mai înțelegi
nu mai simți
unde începe
cum se naște
la fix
omul