înghit poeme în loc de tablete antialgice
și exist doar într-un sens filosofic.
mă doare încă locul de unde tu lipsești
îmi crește carnea cea rea în suflet
miroase a igrasie între gânduri
patinez în loc
să plutesc prin iarna aceasta care s-a inventat
singură
tot în sens filosofic.

am devenit
credibilă doar
pentru ca am dârdâit de lehamite sub dinții ei

aici e un sfârșit

sub noul său concept. sfârșitul sfârșitului
cel care nu e nici zid nici prăpastie
nu e nici vid nici pură isterie

nu mai simt nimic altceva
decât că am o poftă nebună
să-l scuip pe heidegger între ochi
ca o țigancă ce mestecă semințe în piață
și să-i spun că nu are habar
de nimic.