Un crâmpei dintr-o câmpie
Mi-a pus mâna rece-n creștet
Și așteptam în doi să vie
Vremea codrului cel veșted.

Perineul cu năframă
Spulberă din liberate
Bețivanului din cramă
Suferind de lașitate.

Ce perverși aici pe unde
Nevăzute de rețele
Se-ntâlnesc cu vaci bolunde
Cu ștrampi lungi și cu bretele.

Ivan, Gyuri, Adam, Maya
Și toți cei ce nu îi știm
Dorm grămadă în odaia
Ce era a lui Ifrim.

Ifrim nu mai este, sorry
C-a plecat de ieri la târg
Și ajuns pe drumul morii
L-a călcat un cocostârc.

Dar din asta nu se moare,
Exclamați cu toți acum...
Nu, însă de la țigare
S-a-necat de tot cu fum.

Tot satul plânge cu jale
C-a murit nenea Ifrim
Ce ce fain picta pe oale
De ce însă, noi nu știm.