Mă-ntreb ades în miezul nopții
Pe unde-o fi al meu mormînt?
Și cînd astept chemarea vietii
Simt tot pămîntul tremurînd.

Un amalgam de nopti sinistre
Am risipit tot asteptînd
Cu gînduri vagi, cu gînduri triste
Chemam viata delirînd.

Și ochii-mi par, se pierd in zare
De parcă totu-i infinit,
Și totu-n jurul meu imi pare
Că nu mai are un sfîrsit.

Și simt ades că mă sfîrsesc
Ginduri lugubre-mi trec prin minte
Și-ncet incet ma prăbusesc,
Și simt că nu mai am cuvinte.

Trăiesc delirul dinspre moarte
Ce mi-a fost dat să intîlnesc
Dar drumul va sfîrsii in noapte
Și viața iar am s-o găsesc.