Robul lepădător și laș

Din deznădejdea mea, eu cred în Tine:
atat de laÈ™, de slab, neputincios...
Fac munți de rău, și nu fac nici-un bine,
și-așa ușor mă lepăd de Hristos ...

dar mă întorc la El, ca la o apă
din care beau, singurătatea mea
și frica mea să-mi moară-ncet în pleoapă,
și să rămână sfântă, dragostea...

nici chin nu pot să rabd, nici vergi, nici cruce,
nici foc, nici frig, nici foame, nici torturi,
nimic nu pot la taina Ta aduce,
decât nemernicia bietei guri ...

și-așa, un laș, mă-ntorc mereu la Tine,
un pumn de carne vie respirând,
să-Þi mulțumesc pentru întregul Bine
ce răsări din Duhu-Þi, luminând...