Pierduta printre firele de praf,
Uitata printre stropii de apa
Este amintirea ta.
De ce te-ai purtat asa?
De ce nu ai stiut sa fii
Precum mi te-am imaginat?
Acum nu mi-a mai ramas
Decat crucea grea a suferintei
Si singura, asa cum m-ai lasat
Ratacita si trista intr-o lume urata!
Un suflet singur intr-o mare de durere,
Un suflet ce traieste doar cu amintirea
A ceea ce a fost si acum nu mai exista.
Candva imi spuneai sa sper.
La ce sa sper? Nu pot sa mai sper!
Totul este negru, totul este mort.
Asa cun este un cadavru, rece, teapan,
ASA SUNT SI EU.