mă pândește la colț de stradă
se holbează la mine
ar vrea să mă sperie
să o salut măcar
să mă ia de mână, amical
să intrăm în parcul pustiu
să mă privească în ochi
cu o tristețe amară
să o sărut pe gura ca un fruct putred
și apoi să mă sugrume pe o bancă
să fugă


ay, cum mă pândește moartea
și deși tresar când o văd
cum seceră în stânga
în dreapta
merg liniștit
în durerea frunții mele
cu o cruce pe spate
și o fac să tresară
când se apropie de mine
și se vede pe sine
străpunsă
învinsă
în veac

de veac

amin