Când te-am văzut
în colțul unui ochi amar
cu gene infinite.
Am crezut că o să-mi crească
ramuri în priviri
și atârnarea lor
să doară.
Și mi-am ascuns fugind privirea
înmugurită.
De atunci te caut
prin locuri umbroase și reci,
să nu las mugurii să crească ramuri
de teamă că nu o sa te mai pot vedea.
Dar m-am pierdut
si gândul căutarii mele
e-ascuns în alte gânduri.