Arama fețelor de grîu
nu a izbit în iarna bobului
ce plesnea înfrigurat
în anotimpul unui murg
păscînd neînțeles frunza
mitului cu ochi căprui...
în munți se năștea stînca
necuprinselor margini de minereu
și crăpătura scoarței
se lipi pe copacul amintirilor
țîșnind colo și-ncoace
toată nepăsarea anilor noi.