Opal


Întorși dintr-o rostire
și prăfuiți de datorii sociale,
vă lungiți acasă
pe cîte un vers fumat
de însuși autorul lui.


străzile acestea se desăvîrșesc în tramvaie,
vorbind metalic
se înfig în pieptul meu
cărînd dinspre lume frig.


întors dintr-o rostire,
orașul pustiu este un avort al timpului.


în loc de haine și de piele
țin o coajă de tăcere
lipită dureros pe carne
și caut femei să mijlocească
întîlnirea mea cu omul.