Se scurg in mine
Sute de fantani,
Si padurea pe care
n-o mai tin minte,
E-acum
Un cheag de vreascuri,
Poate albastre,
Sau poate pamant…

Mi-e dor sa-mi fie dor
De Dumnezeu,
Ce-si trece acum prin bratele mele
Sarutul iudaic.

Lasati-ma sa cresc inapoi,
Iarasi copila
Datoare cu un singur mormant.