Degeaba știi că iubești tot ce te poate ucide,
Sfărâmat de gânduri nebune ce te sufocă
Și strângi apăsat un suflet dependent de aer.
Știi cum e să zbori deasupra zâmbetelor?
Nu poți sparge pânza ce te ține legat de cer
Ai zis că acolo e mai bine... și te-ai dus.
Rămâi cu îngerii și bunătatea lor!
Te va distruge bucuria, te va durea gura de atâtea zâmbete!
Și vei cădea prin dușumeaua cerului spre iad.
Îmi pare rău. Asta ai vrut!
Condus de demnitatea prostiei dementului
Sufoci aerul.
Pleacă! Du-te la locul tău de unde vei privi minți nebune
Ce vor încerca să te ucidă... lasă-te să cazi...