De ce stai, Doamne-n spații nepătrunse ?
Cel rău va crede că stăpân nu este
Și va dori să sufle falnic peste
Cucernicia boabelor ascunse.

Gura-i revarsă pustiiri agreste,
Mărinimii în coaste sunt împunse
Și stă la pândă-n hăuri neajunse,
Ca să supună șoimul de pe creste.

Dar tu îl vezi din slava-mpărătească
Pe-acel ce-ar vrea să ierți nemărginit.
Tu faci spre muguri semn să înflorească

Să-l fericești pe cel înlănțuit.
Fă-l mai puternic, ca să nu-l lovească
Urgia celui din pământ ivit.




26 aug. 2004