Avalansele mintii le strecor toate in inima,
ca intr-un tainic palat de padure
sfios,stau sa ma fure
amintirile cladite azi impreuna,
sub soapte senine de luna.
Strecoara-te iar intre mine si timp
si pazindu-mi reveriile,
atent decupate din mister
deschide portile catre stele,
iubito,stii ca iubirea nu piere
cum stancile se duc si flori,si sori
cum pier adesea dulcile comori,
cum se rapune vraja lunii pe-o
raza de dimineata,
iubirea-i nascuta mirabil din viata,
iubirea-i lumina ce-mprastie ceata,
eterna simfonie arcuita intr-un curcubeu
peste lacrimile noastre!