Cad frunzele

Cad frunzele din copacii tomnatici,
Se risipesc vrând, nevrând,
Ca amintirile vechi, neuitate,
Ce îți adie prin gând.

Cad frunzele și zboară prin aer,
Apoi stau și-adorm pe pământ,
Ca amintirile trecute,
Păstrate-n vise și-n gând.

Cad frunzele și stau nemișcate
Pe lângă copacii bătrâni,
Ca amintirile ce stau mohorâte,
Murmurând pe-o pană de gând.

Cad frunzele, se contopesc cu pământul
Și-și hrănesc părintele copac,
Ca amintirile dulci și pierdute,
Ce îți revin mereu cu drag.

Cad amintirile și zboară,
Apoi ți se-anină-n trăiri,
Ca frunzele care-n dansul sălbatic
Plutesc și se-agață-n priviri.


23 octombrie 2000