„Iar lumea mea este ochiul meu”

De atunci,
mă simt gândită
pe dinăuntru.
Fără răgaz,
fără să știu –
el știe,
el, care a văzut totul
dinainte.
Voia sa
e
să bat smerită
din palme.
Nu mai am nimic în mine-
numai ochi și ochi.
Vă văd prin mine,
grămezi de suflete!
Sunt Argus,
iar
somnul meu e ochiul.
... Cineva îți pândește Lumina
prin Ciobul de Sticlă.