Zeii lor tânjesc și azi.
„Veniți să ne amintim ca să uităm mai repede „
Totul a fost în trecut.
De bună seamă ne-am întâmplat atunci
fără restricții, bombăneli sau regrete.
Acum nu suntem decât o prelungire forțată a
unui surâs
vremelnic.
Doar timpul demonstrează
că existăm.

Când nu mai au doruri, când totul se destramă încet
își dau drumul cu precauție
și se amestecă cu lucrurile, cu lacrimile
lucrurilor
Ca și cum întinderea asta
n-ar mai fi vegheată de nimeni.