Luna alba(1990)

Luna alba ce goneste
Soarele spre asfiintit,
Intr-o seara imi graieste
Cu glas dulce si iubit.

Si imi spune-a ei lumina
Si un veac intreg s-astept
Pe cea, care de-o sa vina,
Am s-o strang o zi la piept.

Focul ce-al tau piept inunda
Nici o apa nu-l va stinge,
Dar va scade-ntr-o secunda
Mana ei cand te-o atinge.

Si-o vei duce-o-ntr-o poiana,
Unde pasari mii traiesc.
Vor veni far' sa se teama
Spre cei doi ce se iubesc.

O sa-i spui ca veac iti pare
Anul care a pierit.
Ea-ti va da c-o sarutare,
Fericirea ce-ai dorit.