plâng cu lacrimile ochilor tăi
clipa jupuită de frumusețe plouă
peste mine cu lumi abia născute
avortate apocalipse prinse în țintarul
schilod al heruvimilor cu trâmbiță
stelele vin să-mi moară în brațe
cuminți despărțindu-se de ceruri
ca bărbatul de inima prea iubită
în dimineața singurătătii sale

femeie hrănește-te din carnea mea
vestală de lut ars în athanorul
unor dorințe mai lungi decât aripa
îngerului ce te umbrește în ceasul
acesta în care muezinul ne cheamă
să despletim pustiul în fire de nisip
beau din apa răzbunării unui zelot
merg pe o cale din sandale și trepte
șarpe mușcându-și coada până la sânge
într-o încordare de arc slobozind umbre

m-am regăsit într-o lume fără totemuri
nebună tamburină invocând ritmuri păgâne
dumnezeul de serviciu al mântuirii
unui întreg neam de femei neiubite
universul e galben ca o lămâie
păsările-și ascund cântecul între aripi
lovind cu ciocurile mute copacii
apostate izvoare îmi curg pe sub urme
o vâlvă își face cuib în osul palmei
baiaderă uitată de-un sultan nătâng
uite tații își fură copiii pleacă pe mare
cu bărcile fac semne din mâini așteptând fluxul