Strigăt fără ecou
(Et in Arcadia Ego)

Eu nu sunt un erou – pe frontul meu,
Dușmanul fără luptă s-a predat.
Eu nu sunt un erou – eu n-am semnat
Nici-un proces verbal, nici-un tratat.

Și n-am cerut nici o adeverință,
Că mi-am pus viața, libertatea, la bătaie –
Istoria m-a scos cu ușurință
Din fapte, din zăpezi, și din noroaie.

Și n-am și eu vreo diplomă, acolo,
Sau vreo medalie de tinichea,
Să-mi pun emoțiile toate-n ea,
Și să vă spun: Am fost și eu acolo!

Ei bine, da, eu nu sunt un erou,
Căci ghinionul m-a ferit de gloanțe –
Ca să cunosc, azi, noile instanțe,
Și noile paiațe de birou…

CE REVOLUTIE?! – CE CONSTITUTIE?!
Liber să tac – cât plămânii mă țin!
O instituție fără soluție –
DEMOCRATIA – mai doarme puțin.

Rămâne-o durere, un vis ne-mplinit,
Și-apoi, peste toate, mai clar definit,
Revine-acest strigăt frustrat de ecou:
In mine stă totuși închis un erou!!!

11.02.2003 – Gabriel Ghimpu