m-am întors maică acasă …
de ce nu-mi spui ceva ?
A !.. capacul muced nu te lasă

nici templul nu mai stă în picioare
și altaru-i tot ruină
vânt gol și alb
și ce răcoare !…

să-mi fi murit oare părinții …
s-au prefăcut în oameni sfinții ?

ce? am auzit ceva ?
nimic
nu mi-ați șoptit nimic
numai pereții uzi mă mai ascultă
mă-nspăimântați …
și voi
și pânza din colț încă țesută
minune mută

vă mulțumesc
și eu și lacrima neplânsă
că mi-ați lăsat să ațipesc
lădița asta mică și lemnul de capac

mă voi culca puțin să mă refac
voi încerca apoi
de voi putea
să ies râzând de sub porunca grea
ce ați lăsat
zgâriată cu un cui pe al meu capac
îmi voi trezi din somn și murgul
am să aprind din nou amurgul
și de n-are să-mi fie frig
am să vă chem pe nume iar
și am să vă strig !