vrăjmașii mei fac umbră crucii
și florile se închid de cum dau zorii
căci m-am întors la întunerecul cel vechi

și cad
cealaltă dimensiune din celălalt colț
au mai rămas doar două
minciuna
necurajul
cerul se năruie pământul se năruie eu mă nărui
templul se surpă altarul se surpă
cinci ( sunt totuși trei )
gol imens
vânt
cenușă albă
puf de înger pe pământ

sinucigaș fără simbrie

și zgomote de țâțână necurată
mânjiți vă rog ușorii de la ușă
uite
tăiați-mi mâinile
și venele
și dacă nu-i destul să-mi luați vă rog și capul

neforme
margini fără margini
oglinzi fără imagini
nemargini iar
zvâcniri pe sânge rece
gol de tot
și vânt
nemargini în neforme
și nu-i nimic
și neimagini
și necuvinte fără margini