știu mă aștepți să îmi iau zborul
așa se întîmplă cînd crezi că vorbești cu mine
despre culori linii sigure picături de acuarelă în privire
atingîndu-mi lobul urechii în vis
de fapt este vechea iluzie a copilăriei
pe vremea aceea eram fericiți
fără să călcăm apăsat decît în băltoace
lumea se oglindea în cercuri metafizice
noi doar o transformam în ambiguități
nefericit oglindite spre mai tîrziu

aripile mele sînt aripile gambelor tale
atît de frumoase încît firele de iarbă se cred puțin flăcări