În geniu nesfârșit s-a claustrat de lume…
Neînțeles etern,nebun orice ar spune!

Un ev spiritual parcurs într-o secundă,
Simțiri de heruvim s-a hotărât s-ascundă…

Găsindu-și locul între entități-lumină,
Trimis-a între noi doar vorba ce alină…

ÃŽn univers creat de abisala-i minte
Un sentiment uman e pus la locul-cinste…
E foc la început,apoi încet se stinge,
Se-aprinde alb apoi,divinitate-atinge…
E pus pe-un piedestal,ca diamant prea pur,
Liniște și căldură el răspândește-n jur…

Și lângă diamant e veșnic arhetipul…
Natura l-a creat,n-a trecut decât timpul,
Sau n-a trecut minutul,căci timp nu e,nici spațiu,
Deci eu mă pot transpune în zilele lui Pontiu,
Ori pot să fiu prea Bunul Alexandru,nu roman,
Să întâlnesc pe Dionis,sărmanul,sau să cunosc pe Dan…
O ființă amândoi,căci avataru-i unul…
……………………………………………………………..............................
Un Eminescu-a fost,acela e nebunul…