Paseam asurzitor pe zapada
si tu...si eu...stiam spre ce ne-ndrepta
ne ducea spre ultima poarta,
spre ultimul pas facut amandoi catre ea...
Lumina lunii, trecuta prin noi,
in umbre-ndepartandu-ne s-oglindea pe zapada...
Spre ultimul pas umbre-n vis stau sa cada
si pasii carora ii urma
din ce in ce mai mici ii faceam parca...
si-apoi s-au ascuns in nestire...
c-atat i-am micsorat...pan' la pieire
si-ntr-un tarziu...apoi s-a-nchis...
ori prea devreme inca...
sub ultimul pas ca de stanca,
poarta iubirii din vis...