M-am risipit in mii de fantome
ducindu-se,-ntorcindu-se,
asemanatoare cu mine,
la marginile unui vis torcind,
ingenuncheate,supuse,
imagini apuse
ale unui multiplu de gind,
castel in ruine.

Numai o ultima fantoma aberanta,
cea care seamana,din toate,
cel mai mult cu mine,
a ramas sa astepte acasa
ceva vesti mai luminate,
posibila veste ca inca se poate,
chiar daca frigul se lasa
pe portile albe,straine.

In fata caminului asteapta
cuminte,visatoare,impacata,
cu ochii la aripile de jar
si sufletul in cioburi sfarimat
asupra unei carti deschise aplecata,
cu vise si imagini frumoase colorata,
mingiie filele cu gestul leganat
si...uita cartea s-o citeasca,iar.