Împăratul gândacilor

Într-o zi friguroasă de iarnă
M-am întors mai devreme acasă
Mă descălțam când în hol la intrare
Am surprins un gândac ... era uriaș.
A rămas pironit pe perete
Antenele doar își rotea
Mii de draci mi-a scăpat
Doar am plătit deratizarea!.
Să te sleiesc de pereți? Nu se cade!
Ești prea scârbos
Am să mă folosesc de un intermediar
Dar n-aveam nimic la –ndemână
Pe-acolo pe jos
Doar un grătar de la Zil
Ce-l lăsasem
Pe loc repaus să stea
Îl ridic așadar
Și mă gândeam cum e mai bine să fac
Să-i dau în cap, poate nu-l nimeresc
Să-l iau cu binișorul și doar coloana să i-o îndoi..
Dar deodată
Un firicel de glas mă infioară
Nu mă omorî frate! Eu sunt un rege gândac.
Ia te uită, mi-am zis
După ce mi-am numărat bătăile inimii
Și m-am uitat în oglindă
Să văd, mai am culoare?
Cineva își bate joc de mine
Bine am nimerit-o
Și-am început să caut microfonul
Pe sub covor, în dulap, dormitor, telefon
chiuvetă, televizor
Totul am demontat..
Obosit, m-am recules
Asta e, am visat
Dar când privesc în hol
Scârbosul de gândac
Era tot acolo
Este o nouă realitate de care trebuie să țin seama
Mi-am zis și-am oftat..
Bine frate, ce vrei, spune odat
Stăpâne, mi-ai salvat viața, cere-mi ce vrei
Așa va să zică, un, doi, trei
Din ochii mei să piei
Și dacă ai putere, precum te lauzi, fie
Nu-ți cer prea multe
Adună-mi toți gândacii
Din bucătărie, din apartament
Din cele vecine
De pe scară
din bloc și celelalte
din cartier, din tot orașul
Din vasta-ți împărăție!
Și cum am zis, pe dată a dispărut
Ce chestie nostimă zâmbeam satisfăcut
Trecuse de atunci mai mult de două zile
ÃŽn cea de a treia
Cam pe la miezul nopții
Aud o sonerie
Din cea modernă, cu bim-bang
Cine să fie ? îmi spun somnoros
Și privesc prin vizor
Nimeni!
Copiii, iar se joacă, cine mai știe?
Și-am deschis..
Să trăiți
A luat pozitia de drepți
Gandacul musculos
Misiunea specială a fost îndeplinită
Pe scări, aliniați
Gândacii negri, galbeni, roșii sau mai albi
Tăcuți în noapte, așteptau
M-am retras îngrozit
Am închis ușa, am proptit cuierul în ea
Un fotoliu și masa.
Și iarăși am privit pe geam la bucătărie
În balcon, în dormitor, pretutindeni ...
Gîndacii așteptau...
Fie, am spus din nou
Și ușa am deschis
Vă mulțumesc. Vă mulțumesc nespus
Credeam că e doar utopie și am greșit
De fapt sunt și eu tot gândac
Dar unul mult mai mare și-nvățat
Cum vă cunosc dorința, am acceptat
Să fiu al vostru tată
Și împărat !

N. A. D.