Voi îmbrățișa pietrele plângând
De-acel adio spus lui Dumnezeu
Va ninge iar în noi ca-n Paradis
Și nu mai știu dacă sunt tu, dacă sunt eu.

Iubirea noastr-a fost o îndurare
Și o speranță de eternitate
Uitarea noastră e atât de mare
Că inima, din milă, nu mai bate

Am adormit pe țărmul Mării Moarte?
Ori maci albaștri au crescut din noi ?
Dar auzim un fâlfâit de aripi
Ducându-ne din lume pe-amândoi.

Pământul e o durere înghețată
Între două oglinzi în mișcare.
Și eu și tu ne plângem în oglinzi
Până și plânsul se schimbă în uitare.

Scuze, nu am reușit să intru pe forum ca să întreb acolo.
Vreau să întreb dacă știți cumva cine este autorul acestei poezii?
O știu de mai mulți ani de la cineva care zicea că e scrisă de un poet francez (nu vreau să vă influențez).
Mulțumesc...