1.

ce am ales de-aceste libertăți bizare jumătăți călare pe-alte jumătăți
neputința firii de-a primi dreptate și putința javrei de-a intra în toți

am crezut în jarul iernii-n care morții au ieșit în stradă strigând: libertate!
tot mai des văd viii dezgropați atunci pe aceleași străzi murmurând stins: moarte...

empatia pieței te făcea martir idealul încă mai avea un preț
orice torță vie desuetă-i astăzi zugrăvită-n vorbe pline de dispreț

lozincarzii ciumei de la răsărit bubăiau drapelul făceau prozeliți
din avântul unor falși poeți-eroi a rămas de-o clismă pentru ramoliți

am schimbat schimbarea cu demagogia noilor lichele mai gargaragii
lozincarzii leprei de la vest venite ne-au dat praf în ochi dinți ca la copii

silă-mi e de pielea de român și zic rromânit sunt doamne colțului de rai
înger deghizat în gingii murdare zvârle-n focul gheenei balegă de cai

aș muri-n de toate și n-aș vrea nimic colonia sorții de păduchi e plină
coviltir pe lună am să trag ș-apoi din scântei de cranii face-voi lumină

chiar și legi există despre un străin înfunzi pușcăria rostind adevăr
dar veni-va ora când tăcerea noastră îi va spune iudă viermelui din măr

când ai peste țară prost conducător e cu mult mai bine ai o perspectivă
când șacalii însă îți zâmbesc mieros din tezaur poate mai ai o relicvă

nu regret trecutul n-am fost comunist de-aș fi fost în slina de-azi m-aș fi mândrit
că democrația e spoială goală pentru bișnițarul întru bani școlit

hotărăște turma dar de fapt condusă de ciobanii care lapte vor și lână
legea-ți este zeghe libertatea gratii printre care dacă poți zâmbi o mână

poeții de aceea mult sunt vinovați „demodând” puterea scrisului cu temă
și motiv și mit stând vulgaritatea drept prostiei teză și drept fricii lemă

desigur graseiații și noii engleziți vor țâțâi din buze vorbind de „versuri mici”
și dintre toți dușmanii aceștia-s cei mai răi ca șerpii de venin în cuget venetici

2.

să crezi în ce să crezi în cum trăim minciuni enumerate
înlocuim verbul a fi cu mult mai evazivul poate

tot scormonim de mii de ani în chiar a inimii povară
suntem orbiți în neaflare în noi vrem zeul din-afară

ne răstignim de vii-n pereții naiv pictați în cărți și-n slove
ne-nmormântăm trăirea pură în număr infinit de vorbe

și când simțim că e zadarnic că suntem morți de două ori
urâm pe tineri îi atragem cu diplome legate-n sfori

parada vorbelor deșarte e cea mai vulgară paradă
în capul mesei câțiva proști așteaptă pe mai proști să-i vadă

și să exclame triumfând: - da domnule nu suntem singuri
la pâine și la vin deșarte pahar nu trebuie nici linguri

și dacă mai apare vreunul cam flenduros puțin băut
ce-nșiră gânduri negândite pe loc ei îi scornesc un rât

de le vorbește nu-l ascultă de scrie nimeni nu citește
ei își iubesc limita lor de sub poleiul ce-o sporește

își fac redută din slugarnic fac eșafod din ospătar
ce numără trăirii ore gândirii fiece pahar

silă îmi e de tot și toate pe-o piatră mută eu aș sta
s-aud grădina înflorind în liniștea din steaua mea

atât de clar o văd cu ochii atât de limpede-o ating
că până aș descrie-o trece și eu în veci am să mă sting

de-aceea buzele îmi tac și nu vă scriu pe nici o foaie
că inima-mi e o cometă ce coada către voi și-ndoaie

să scriu de ce să recit cui atâția orbi și surzi pe lume
care rostesc la infinit colecții lungi și seci de nume


3.

mi-e dor de camarazii mei de cântec vechi uciși în logici suprapuse cu arcanul
aș vrea prin cârciumi dezbrăcând sisteme nici un profesor să nu treacă poeziei anul

atâtea cutre tinere sterilizând dorsalul statuilor în care verbele nu dor
cât mi-aș dori pe tabla lumii să scuip burete peste bălmăjeala lor

rămâie-r-ar de capul vostru cele titluri prin care ați umplut de surogat cultura
orbiți de fulgerul poeților care plouând de voi aproape că real îi doare... gura

profesori-filosofi sau popi același drac vorbiți de dumnezeul ne-nțeles vreodată
de mii de ani poporul este tot sărac trudind în sângele ce-l sugeți deodată

unii mai rău uitați de cei ce v-au hrănit plecați să fiți prorocii neamurilor triste
și vă întoarceți lustruiți la-naltul nas de cele mai igienice și second-hand batiste

și da-r-ar boala-n semidocții critici clocind biserică de sensuri și valori
tot mâzgălind pereții cu icoane hâde vânzându-ne drept farsori și putori

trăiască lookul mediatic și gargara ce ne-au cuprins din sine și-mprejur
răcnesc oricui atât cât pot de tare: fără Mihai și Nini suntem rupți în cur

ăla de-l lăudați că înnegrește curcubeul minunilor văzute de un Căprior pe cer
nu e poet e truditor cu roaba stilisticii pe-al poeziei șantier

ah te implor și te blestem cu of părinte să-ți cadă dinții-n slava ta din gură
și să se-audă-n clopot cum te doare de-acest pământ șl-n funie și-n turlă

mi-e dor de camarazii mei zadarnic azi javra a pătruns în toți
c-o libertate jumătate călare pe-alte jumătăți