acolo unde nimeni nu ajunge
in infintul departat
acolo nu se ride,nu se plinge,
acolo-i sfletul tau incuiat.

la el n-ajunge nici lumina
nici dorul meu nemingiiat,
acolo unde sta ruina,sta al tau suflet ferecat.

o raza de lumina piere,
alta de sperantza apare
distanta dintre noi e fiere
ca-n al tau suflet nu e soare...

o viata-ntreaga nu ajunge
sa vin la tine-n infinit,
oricit de multe zile -as stringe,
caci doar pe tine te-am iubit!

iubirea mea e pentru tine
un soare eclisat de luna
o stea neinsemnata in galaxie,
o mica frunza in furtuna.

as vrea sa fim din nou uniti,
o clipa dulce in viata amara,
de luna si stele priviti
sub cerul noptilor de vara.

pacat!...doar vise trecatoare
in noptile cu luna plina,
apse acolo-n departare...
caci..infinitul e de vina.