Sunt ultimul delfin ce caută prețuirea,
pe lângă țărmuri vechi și mâluri oglindinde
simt cum licoarea mă răpune
și glasu-mi șuierând se stinge printre maluri

Mă plec sub creste, marmoreene culmi,
iar coada-mi se rotește-n coifuri
Eu vreau să sorb până la capăt somnul..
poate așa mi-e scris să mor.

Nu pot, nu pot să urlu
deși un sunet se-nfiripă
eu zgomotul l-am aruncat în pipă
și-ncerc să îl sugrum cu prafuri de lichior

De ce nu mă dorești, O, Mare?
De ce sub pântecu-mi te-ndoi?
De ce vreau să te sec din nou?
Eu am rămas o umbră, tu scurge-te-n priviri..