în mână țin o lingură de lemn
cioplită mult de mult în poală
cu briceagul
și mă gândesc dac-am mâncat destul
tot ce-am visat
că va fi dulce
nelipsind vreodată

cuțite furculițe șervețele
am strâns de-atunci și am umplut dulapul
dar inoxul e rece și străin
eu mai întind cu mâna pâinea
ca săracul
în blidul ce-a rămas pătat cu vin

e lutul râcâit aproape carnea
fără de unghii se înfinge-n masă
măsele rupte îmi scrâșnesc în suflet
râd strident
pereții colcăie
sub flăcări de pucioasă

destul!
izbesc în aer pumnul
străpuns de oase vânăt și zdrelit
n-am scris să mor de foame
dați-mi iarbă
în mine însumi lapte să vomit

dați-mi salcâm
să mă răstorn în fagure de miere
și lingura de lemn să-mi vâr pe gât
ca ursul
dați-mi găleți de grâu și de porumb
să îmi albească-n gălbenuș surâsul

... dar e-ntuneric și e surd în casă...
aproape că m-aud îmbătrânind în sânge -
cuțite furculițe șervețele
râd în dulap de parc-ar plânge
în mână țin o lingură de lemn