Trebuie să existe mereu Ceva
de la care să te salvezi
și de care noaptea, când te trezești din somn,
să-ți fie frică.
Să nu știi de ce te gândești la Ceva,
să încerci să-l îneci numărând oi.
Să-ți aduci aminte de Ceva
când ești fericit
și să ți se șteargă zâmbetul.

Să crezi că îți stăpânești curiozitatea ochiului
și că nu privești spre Ceva,
dar să faci din fiecare gând despre el
încă un pas către teama ta.

Trebuie să existe mereu Ceva
de la care să te salvezi,
la fel cum,
închipuindu-ți paradisul,
te chinui o viață întreagă
să nu ajungi în infern.