Tata

Nu am avut încredere în Tine.
Și mi-ai părut un Dumnezeu străin.
De neam. De prunci. De tot ce-i bun. De bine.
Când m-ai chemat, Þi-am spus: Nu am să vin.

Dar mi-am adus aminte că în Tine
Întotdeauna bine am găsit.
Că răul meu, când l-am mărturisit
La Tine, Doamne, s-a schimbat în bine.

De la o vreme, tată eu ți-am spus.
Să-mi fii părinte. Căci al meu murise.
Să-mi ții de tata loc, de sfat și vise,
Un tată sfânt, ce nu are apus.

Și de atunci, îți strâng la piept psaltirea.
Nu ești străin, căci ești chiar tatăl meu.
Eu tată am pe bunul Dumnezeu,
Și-i dăruiesc, pe veci, toată iubirea.

În veci de veci. Și de la cap. Mereu...