Ești o lacrimă de sânge în inimă…
Dar doctorul îmi spune mereu
că am o inimă încă puternică.
Atunci, de ce mă doare așa tare?

Ești un fior rece pe șira spinării…
Duc poveri de ghiață pe umeri
din care curg izvoare cuminți
topite de palmele lui fierbinți.

Ești tresărirea la viață din pântec…
Îmbrățișarea cu patimă roditoare
ce mă frământă ca valul sărat pe buze
și mă consumă fruct în brațele lui.

Ești visul indiferent la complicații…
În minte născocești scenarii platonice
iar somnul le eliberează de conținut
cu teamă de mâine, cu tremur, în mine.

17 ianuarie 2001