Ce justificare este oboseala de după muncă! Cazi, mă, direct în somn și nu tu înger peste creier fâlfâindu-și aripa ca să ți-l ocrotească, nu tu cer cu stele, nimic, mă!
A dormi dus e ca sudoarea. Iți asudă moartea peste timp cu împlinire. Să-l fi văzut pe taică-miu dormind! Nici de sforăit n-avea treabă. S-o fi văzut pe maică-mea veghindu-l! Respirarea ei lângă el, doamne, ce muzică de Johann Sebastian Bach! Si pe mine, copilul lor, născut din dragostea lor, ce singuratic, ce derbedeu, ce alungat!
S-au iubit ai mei, bineînțeles că s-au iubit ai mei. Din această pricină, acuma la patruzeci și patru de ani, șchioapăt puțin.
Am găsit o toantă care ține la mine. Si știți de unde știu că ține la mine? Mi-a spălat cămașa.
Ei, despre mine nu prea este vorba.
Dar despre cuvânt, ce scriitură!
1982