Un om desculț se urcă pe o stâncă;
Alunecă…
cade în cascada adâncă...

...O perdea de ape,
O cruce pe-o piatră
lângă apa moartă...

Și plânge cascada,
Și-aruncă cu ape
pe pietrele moarte.

Printre stânci și ape
Cutreieră omul
spre eterna moarte...

Și sufletul e-un sclav
pentru trupul lui însuși
Și îl îneacă și pe el în adâncuri...

De-aici să renască
în pădurea uitată
Într-o sălbăticie de animal.