am frământat aluatul cum mi-ai cerut
cel mai greu mi-este însă la capăt de rând
începutul adoarme-ntre limitele tale
la judecata de apoi voi fi arin vei fi mirare
cobor în cearșaf să-ți aduc nopți columbe
deplină-i doar bula clipei rotunde
în locul tău e-un pendul cu bătăi cardinale
timpul lungit curge-n tălpi ca vinu-n pocale
pe umăr se fierbe un fleac fără minte
taci smintit lângă mine cu mii de cuvinte

vom fi atât de tentați să ne frângem pe spate
greșeala se spală pe mâini și pe pleoape

intrându-te diluat în porunca lui mâine
așa cum înfometat treci cuțitul prin pâine

știu că-n zbor aripa de aer se ține
nu eu te iubesc ci poezia din mine