În neglijența timpului


Cunosc clipa făcută pulbere
de eternitate,
cu care mi-am șters ochii
înainte
să privesc o dată
chipul omului cu fruntea aplecată
peste piramidă, legi și stele.


cunosc acel ceas zbătîndu-se mereu
într-un pumn de soare,


cunosc acel catarg sfărîmat,
ieșind din adîncuri,
căutînd o solie.


cunosc și stîncile spulberate
de mîngîietoarele mele atingeri,
eu, săratul om
al plînsului mării,
cînd moare la țărmul
cu oamenii goi...