pentru ce sa fim clipa ?
sa ne-ngropam din nou
cu focurile stinse
pe chipurile intarziate ?
intr-un mai-devreme alunecos
lasa nihmicul in respiratzia lui
un inger cu o sabie de foc
ce-opreshte fluviile
sa se-ntoarca-n matca
unii dorm, unii vad, unii se dizolva
in noi infinitul redevine permanentza